La un moment dat prin luna octombrie 2021, în timpul valului de COVID-19 clasificat sau catalogat cu numărul 4, autoritățile din România au decretat că:

Art. 4 - (1) Se propune ca accesul la toate activitățile și evenimentele organizate în perioada de 30 de zile pentru care se propun măsurile din prezenta hotărâre, precum și accesul în cadrul centrelor comerciale, unităților de cazare, restaurantelor, cafenelelor sau altor unități de alimentație publică în care se pot consuma produse alimentare sau băuturi alcoolice sau nealcoolice comercializate, să fie permis doar persoanelor vaccinate sau trecute prin boală și care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2.”

sau că:

„Timp de 30 de zile, până în 25 noiembrie, accesul la toate activitățile și evenimentele organizate în România vor fi permise doar persoanelor vaccinate sau trecute prin boală, adică cele care dețin certificatul verde.”

sau că:

„Noile măsuri care intră în vigoare de luni, 25 octombrie, prevăd ca magazinele, restaurantele și mall-urile să fie deschise zilnic între orele 05.00 și 21.00 timp de 30 de zile, până pe 25 noiembrie.”

ș.a.m.d..

Unu la mână: deci, până pe 25 noiembrie. Așa scrie. Sau, în fine, așa scria.

Azi, adică la data publicării acestui articol, au trecut 2 (două) luni de la data de 25 noiembrie de când s-a încheiat perioada de 30 de zile începând cu 25 octombrie.

Azi, accesul în cadrul centrelor comerciale (mall-uri, antreul Cora, antreul Auchan, brico-nu-știu-cum etc.) este în continuare permis doar prin prezentarea unui cod QR de pe un certificat „verde” (nu știu de unde îi zic ei „verde”, pentru că documentul – cel puțin cel de tip .pdf – arată predominant alb-negru, cu câteva mici chestii galbene și albastre). Cum era cu „noile măsuri” care se instituie „timp de 30 de zile, până pe 25 noiembrie” ? Nu a fost nicidecum vorba că „cât timp sunt cazuri multe” sau „cât timp este nevoie” sau „până la paștele cailor”, ci au spus explicit timp de 30 de zile. Azi, magazinele tot se închid pe timpul nopții, doar că începând cu ora 22:00 în loc de ora 21:00. S‑au îndurat să dea o oră de la ei: probabil că pentru asta s‑or aștepta să le fim și recunoscători.

Suspectez că din cadrul ilustrelor autorități nu și-a pus nimeni problema că micile afaceri de cartier – buticuri – or fi luat de bună chestia cu 30 de zile, dar în final și-au luat-o în mână. Pentru că în loc ca unul ca mine să le susțină afacerea cumpărând o pâine, o apă sau poate o bere la – să zicem – ora 23:47, trebuie avut grijă ca toate cumpărăturile să fie făcute din timp la grămadă și în aglomerație de la un „complex comercial” sau, în cel mai rău caz, de la o benzinărie, crescând astfel încasările marilor retaileri externi în detrimentul micilor comercianți autohtoni.

Doi la mână: bun, să zicem că îmi propun să mă vaccinez. Fie că așa ar vrea ei, fie că așa aș vrea eu.

Problema este că degeaba îmi propun eu așa ceva, pentru că nu am cu ce: deocamdată nu există un vaccin pentru COVID-19 – sau cel puțin nu asta este acel ceva care azi poartă această titulatură.

Vorbim limba română. Citez din DEX ’09, la definiția termenului vaccin, definiție transcrisă online pe saitul web www.dexonline.ro:

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

Astfel, conform limbii române, injecția care este oferită – oficial vorbind – pe post de „vaccin”, nu este nimic din toate astea – tot oficial vorbind.

În primul rând, este de notorietate faptul că ceea ce se livrează în prezent pe post de „vaccin” pentru COVID-19 nu este „preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene”. Prin urmare, conform limbii române, injecția respectivă nu este un vaccin, pentru că nu se încadrează în definiția preparatului.

În al doilea rând, este de-acum spus și clar și răspicat și este și dovedit că ceea ce se livrează în prezent pe post de „vaccin” pentru COVID-19 nu ferește pe nimeni de îmbolnăvire în termeni absoluți – adică nu oferă imunitate. Prin urmare, conform limbii române, injecția respectivă nu este un vaccin, pentru că cel care se injectează cu așa ceva nu capătă „imunitate împotriva bolilor infecțioase”.

În al treilea rând, ceea ce se livrează în prezent pe post de „vaccin” pentru COVID-19 nu are nici rol curativ sau, cum s-ar spune mai popular, tămăduitor. Prin urmare, conform limbii române, injecția respectivă nu este un vaccin, pentru că nu „lecuiește, vindecă” în cazurile și la momentul îmbolnăvirii efective, acesta fiind un scop sau un aspect despre care nu am auzit să fi fost pus în discuție sub această formă.

Toate astea sunt conform DEX – un reper lingvistic girat de Academia Română.

Așadar, numai vrăjeală. Vrăjeală că 30 de zile, care de fapt de-acum se apropie de 100. Vrăjeală că „vaccin”, care conform definiției ia-l de unde nu-i.