Prin unele filme artistice americane se întâmplă să apară situații în care personajul cel bun este nevoit să transfere niște bani către personajul cel rău, prin metode electronice de transfer între două conturi bancare. Tipic vorbind, personajul cel bun (să-i zicem A) stă în fața unui terminal – calculator sau ce-o fi – și tastează ceva coduri de el știute ce au ca rezultat virarea dintr-un cont într-altul a unei sume oarecare de bani; lângă A – sau posibil în spatele lui – se află personajul cel rău (să-i zicem B) care așteaptă nerăbdător, amenințător și direct interesat finalizarea transferului.

Cum ar fi dacă o astfel de acțiune ar avea loc între niște conturi ale unor bănci din România ?

• Scenariul I – transfer între conturile aceleiași bănci:
• Nimic deosebit față de varianta derulată în filmele americane, cel puțin în situația în care cel din fața terminalului are token-ul sau respectiv e-token-ul la îndemână și îl poate și accesa.

• Scenariul II – transfer între conturile unor bănci diferite:
• – dialog probabil –
• ...
• personajul B: (nervos) Hai mai repede, ai transferat ?
• personajul A: (timorat) Da, uite aici ! (și îi arată starea tranzacției de la banca debitoare)
• B: (după ce verifică undeva) N-a ajuns nimic ! Vrei să mă păcălești, crezi că sunt vreun idiot ? (și îl amenință pe A și mai tare, eventual completând cu o înjurătură)
• A: (precipitat) Stai să-ți explic, ...
• B: (la limita răbdării) N-ai ce să-mi explici, trebuie să transferi banii acum, altfel ...
• A: (tot precipitat) ... probabil că banii or să ajungă mâine ...
• B: (perplex) Cum mâine ?!
• A. (ceva mai relaxat) Păi asta încercam să-ți explic: transferurile între băncile ăstora durează. Acum e după-amiază, așa că, cel mai probabil, banii or să ajungă la banca astalaltă abia mâine pe la prânz.
• ...
• (mai departe scenariul original se modifică și se adaptează conform noii realități)

*

Ce-o fi așa de complicat la băncile astea să facă un transfer între ele în timp real ? Când mă duc să cumpăr ceva de la alimentara și plata cumpărăturii o fac cu cardul, soldul din contul cardului se modifică (scade) instantaneu – și asta indiferent de oră, de sumă sau de banca terminalului și respectiv a cardului, prin urmare sistemul electronic interbancar funcționează practic non-stop și nu dă niciun semn de ezitare atunci când se pune problema să cheltuiesc. Nici ipoteza unui răgaz oferit pentru răzgândire nu „ține”, pentru că în cazul transferului în cadrul aceleiași bănci operațiunea nu lasă loc niciunei răzgândiri.

Mai degrabă (presupunere, ce-i drept) sistemul este suficient de prost făcut încât mecanismul super-electronic așteaptă resemnat ca a doua zi dimineața să vină la serviciu un nene sau o tanti care într-un final să zică „mda, fie” și să dea un clic dintr-un maus.